miercuri, 13 aprilie 2011

Creierul meu

Toată lumea are un creier, nu-i aşa?
Şi eu am.
Bineînţeles.
Duh.

Al meu e cenuşiu, plin de materie cenuşie. Mă plictiseşte uneori, dar am înăuntru o lume stranie: nici nu ştiu cum arată. Presupun că-i cu unicorni, dragoni şi alte chestii. Dar nu sunt sigură. Nu-l văd. Nu-mi pot imagina mintea, absolut deloc. Poate arată urât. Poate că nu. Poate că e plin de Darren Criss, dar nu pot spune că nu.

Dar dacă am putea să ne vedem creierele? Gândurile? Mintea? Ar fi îngrozitor. Am fi îngroziţi. Omorâţi. Speriaţi până în măduva oaselor. Serios vorbind acum, nu cred că mi-ar plăcea - absolut deloc. Nici nu vreau să mă gândesc la asta; dar dacă aş avea această opţiune şi nu aş fi obligată, mi-ar plăcea.

Eu văd mintea omului ca pe un centru complex al gândurilor, care trec şi vin şi se pierd şi devin. Dacă nu am avea minte, n-am avea sufletul; au o legătură scurtă, bineînţeles. Acum când stau şi îmi citesc postările vechi de pe acest blog, râd. Râd că aveam nişte idei cât China de amuzante, jur; dar râd şi pentru că sunt adevărate. Majoritatea dintre cele... cinci sau şase postări. Sunt amuzantă. Genială. Extraordinară.

Însă, pot scrie doar când mâinile îmi sunt amorţite şi mi-e somn, a' dracu' de treabă nenorocită. Şi mi-e extra-somn. Ca şi acum. Şi am un tab deschis cu tumblr, unul cu FF, unul cu failblog, unul cu bloaga mea şi pe trollbroson al meu extraordinar şi CARE NU E ENERVANT înţelege odată pentru numele lui Merlin pe căsuţa de messenger. Şi mă plictisesc... Şi aştept din nou să se termine şcoala, să ajung în vacanţă să dorm până pic din pat şi patul din cameră şi mor de somn după aceea pentru că n-am putut dormi calumea.

Nu cred că voi putea publica o carte, totuşi. Acum mă aşteaptă patul, veioza, cărţile de la bibliotecă, gândurile mele şi moş Ene, săracul, care tot vrea să mă adoarmă şi tot nu poate.

Ce-ai mă, sfeclă? N-am nimic, castravete, a doua minte a mea... mi-e doar somn şi vreau să mă bag la căldură sub plapumă şi să citesc până când îmi cade cartea din mână şi dorm.

Abia aştept să fie 16 şi 19. Supernatural şi Glee. Acum, înapoi la viaţa de om.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu